Picătură de Cluj

Dragă Clujule,

Ne iubim de aproape un deceniu, dar încă nu știu dacă sunt gata să fac marele pas.

1146921_10151733660048670_211121709_o

Mi-e clar că între noi a fost de la bun început iubire consimțită, fără nici un fel de compromis. E drept că ne ciondănim uneori și eu mă supăr, urc în mașină sau în avion și dispar o perioadă, și apoi mă întorc, între dealurile tale, sub cerul tău mofturos, la vorba ta tărăgănată.

Îmi placi, Clujule, îmi placi mai mult decât mă enervezi – îmi placi pentru că oamenii tăi sunt liniștiți, la vorbă și la port, și-și poartă zâmbetele calm pe străzile tale, și-mi plac străzile tale, alea mici și întortocheate care în primul an cu tine m-au făcut să-mi cer scuze în repetate rânduri de la profesorii exasperați că iar întârziam la cursurile lor; îmi placi pentru bătrâneii ce merg pe stradă mână-n mână, el cu pălăria pe ochi, ea sub umbrela din mâna lui. Îmi placi că încă ai clădirile care tot mai miros a vest din epoci trecute și-mi place că pot merge în biserică să ascult cum se roagă Stradivarius. Îmi placi pentru că nu mă grăbești și-mi placi pentru că nu stai locului.

6306864456_aba8487805_z

Îmi placi pentru că aici am dansat prin ploaie și mi-am atras parteneri de dans din mulțimea care fugea de picăturile răcoroase în lunile toride de vară, îmi placi pentru că vara străzile tale sunt golite de stolurile de studenți plecați care pe la casele părinților sau prin locuri de vacanță. Îmi placi că pe dealul Cetățuii încă am vecini veverițe și multe neamuri de păsări povestitoare și o priveliște care să-mi amintească de ce-mi placi.

Și-mi placi pentru că în prima mea vizită am auzit șoptită-n ureche poezia ce și astăzi cred că te descrie. I-am recitat-o atunci Mamei…

*****

În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână

Orăşenii, pe trotuare,

Merg ţinându-se de mână,

Şi-n oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână,

De sub vechile umbrele, ce suspină

Şi se-ndoaie,

Umede de-atâta ploaie,

Orăşenii pe trotuare

Par păpuşi automate, date jos din galantare.

În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână

Nu răsună pe trotuare

Decât paşii celor care merg ţinându-se de mână,

Numărând

În gând

Cadenţa picăturilor de ploaie,

Ce coboară din umbrele,

Din burlane

Şi din cer

Cu puterea unui ser

Dătător de viaţă lentă,

Monotonă,

Inutilă

Şi absentă…

În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână

Un bătrân şi o bătrână –

Două jucării stricate –

Merg ţïnându-se de mână…

Ion Minulescu, Acuarelă

Nu-mi placi când mă întâlnesc pe străzi cu cerșetori sau cu bătrâne ce vând flori de câmp, nu că vor ele să înveselească casele locuitorilor, ci că-s forțate de cei ce nu ai inimă și-așteaptă la colț de stradă să vadă că fiecare 10 lei primiți pe-un buchețel vor merge-n buzunarul lor. Mă sperie porumbeii tăi ce zilnic îmi taie aerul din fața ochilor, de parcă nu au forță să zboare doi metri deasupra solului.

Dar îmi placi, Clujule, și în toamnă sărbătorim un deceniu de conviețuire. Și deși alte orașe mi-au întins covor roșu la intrare, și am dormit în ele, și m-am iubit în ele, am revenit la tine. Dar oare te iubesc atât încât să fiu a ta?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s