Stormy You

Conducting the storm

I watch her,

she’s angry today.

Perhaps because I’ve sent the stars to sleep too late

– they cradle her dreams –

or because I had the full moon unveiled

by my hair at dawn.

Her ravishing beauty strikes furiously

simply by looking,

by breathing.

I try to call her

my words are silenced by the air.

I cry for her

my tears create despair, washing the earth, unleashing sees.

I whisper to her and

my breathing breaks the rock of the mountain.

I watch her understandingly.

I close my eyes and remember –

You also love the sun.

Anunțuri

Îți scriu despre scris

Vine momentul când nu ai unde să te întorci decât la foaia de hârtie. Nu gândești, ci simți, nu îți întrebi mintea, ci sufletul. Și scrii, scrii antrenat de sunetul tastelor, de ritmul pe care acestea îl creează sub degetele tale care nu gândesc, ci simt. Te lași dus de muzica literelor pe fundal electronic, auzind-o clipă după clipă, dornic să o reasculți după ce treci în următorul paragraf, pe următoarea pagină, la următorul capitol. Dorința totuși ți-ai educat-o să respecte răbdarea.

shutterstock_125980433

De îndată ce primul paragraf mocnește sub privirea înconjurată de întunericul nopții, dar și al necunoștinței cuvintelor ce vor urma, ai impresia eronată că știi încotro te îndrepți. Eroarea vine tocmai din nerespectarea primului paragraf care-ți expune clar că nu scrii cu capul, ci cu inima. Amintește-ți asta și lasă sufletul să se prelingă prin degete, pe taste, în foaia albă a documentului pe care l-ai început și nu te opri decât când simți că pauza e necesară, nu când știi, pentru că tu nu știi încă nimic.

Ascultă ritmul, lenevește sau lovește mai vivace literele iluminate și curgi cu ele până ajungi la pauza ce cauzează teroare. Treci peste clipele inițiale de sub imperiul terorii și coboară mai departe pe pagină spre a urca pe o coală nouă. Apoi, vei începe din nou să cobori. Aproape ca-n viață, doar după ce ai atins subsolul absolut, nu mai ai un „în jos” spre care să te îndrepți și pornești iar, de sus. De la stânga la dreapta, cu litere mari și mici, cu diactritice și semne de punctuație, cu patos și sentiment.

Prima versiune niciodată nu o vei scrie cu capul; prima versiune întotdeauna vine din inimă, abia când ai ajuns la teroarea pauzei, te conformezi și implici capul în cele transmise de suflet. Abia atunci îți permiți creierului să sufle peste negrul înscris pe spațiul alb.

Cuget(are)

Nu știu dacă experiențele mele-s suficiente pentru omul care am devenit. Pentru că eu nu am trăit și nu trăiesc doar prin experiențe – ale mele, chiar ale tale de binevoiești să mi le împărtășești – ci eu trăiesc mult prin gând, prin abandonul acela dulce în brațele fanteziei.

degas.rehearsal

Căci până la urmă, ce e gândul? – E repetiția acțiunii, ca la teatru.

Știu că nu doar experiențele, ale mele și ale tuturor ce au binevoit să și le facă cunoscute, au influențat persoana care sunt; experiențele reprezintă o mică parte, extrem de puternică, a celor ce ne-am format; cred că experiențele strămoșilor noștri ne ghidează încă.