Elegia butoiului
Câți morți au stat la masa asta
câți încă vor mai sta la ea
bând vinul rubiniu din coasta
martirului de cafenea
**
răpus și tăvălit prin curte
spre beciul ca un buzunar,
butoaie mari, butoaie scurte
ca viața cursă în pahar,
**
vom fi și noi închiși în scânduri
poșirci sau vinuri mai de soi,
băuti de zei, goliți de gânduri
ca un butoi în alt butoi.
AG by Paula Gecan Photography
Moartea citește ziarul, spunea el atunci în versuri.
– Eu nu știu de aveam mai mult de 14 ani –
Am vrut să i-l iau din mână, să-mi pot adânci eu privirea în slovele acelea.
L-am luat și m-am așezat pe butoiul cu cep intact.
Pe a treia pagină, în stânga-sus, hârtia poroasă își ținea colțul printr-o gaură făcută de vreo țigară uitată între degetele noduroase ale morții; că ei îi luasem ziarul.
Am căutat repede un alt colț, negăurit, unde să-mi pot elibera vorbele ce le citeam în fum.
Elegia Fumatului
Câți decedați au stat la masă cu jupânul
câți încă vor mai adormi cu teamă
fumând țigara iute din plămânul
eroului din primitoarea cramă
**
ucis de cutii cartonate,
de sticla din plastic cu spirtul
inimă, plămâni afumate
țigări cu filtru, fără filtru
**
vom fi cu toți-nchiși în reci cartoane
de la-mpuțite sau prea aromate
fumați de zei, arși de sutane
ca țigări de țigări fumate.
Raising my Eyebrow 